Just like all of them have

I guess I've learned the shape of the leaves now and the sound of their breathing.
I know how tender you can be in the calmest times, how sweetly your mind can flow whenever a rush of wind flies through your golden window sills.
I have learned that it is easier to hold onto a fragile branch rather than a human heart, even yours, because I have seen the lies through your starstruck eyes and have believed the unimaginable.
I know you'll leave when the thunder comes, when the lightning strikes the roof of your thoughts.
You'll rush through the doors and leave nothing behind and scream farewell to the places you have loved.
I have studied your actions and have learned your ways and I know you'll leave, because all of them have.

 http://browse.deviantart.com/photography/conceptual/?order=13#/d5gcllt

Sentimente

"nu-mi pot imagina ceva mai scârbavnic decât făptura ta
eu cumpăr, te vinzi

îţi vorbesc pentru ultima dată
eu, murmurul de la abator
oftatul colectiv din lagăr
cuţitul din inima ta"

http://noapteainstinctelor.wordpress.com/2012/01/19/ura-absoluta/#more-633

Contrarii

Priveste, trece-un dezastru in calatoria lui
Capul i-e furtuna, si mainile de gheata
Cum te-apropii te suge in confuzia lui

Smog violet ii atarna de umeri
Si-l fac sa racaie-n cenusa din juru-i
Pamantu-l atrage in patu-i de-a pururi
Si seva-l indeamna sa se rascoale spre ceruri
Se balanseaza continuu-ntre nenumarate idei

Haosul s-extinde, se ridica, se-nvarte
Pare-o piesa ieftina privita la televizor
Dar la teatrul vietii, participarea e scumpa

Cand gandul, spalat, evadeaza,
Emisia moare si-o pulbere violet s-asaza pe ecran,
Viscolul il invadeaza si-l face al lui

Curiozitatea se plateste cu propriul cap
Furtuna vine, ti-l ia si t-il duce
Iti ingheata sangele si-ti fierbe carnea
Vocea ti-o face tunet si corpul vijelie
Si ochii fulger, si te lasa furia sa le-o-mparti
Si n-ai control, si nu mai scapi!

Rain in Prague

It's been raining in Prague all day
But this time you can't come and save me,
You can't take it all away

I've been locked inside this bohemian cage
Drowned in melting clouds, in gray
But you're deep purple, you can't turn back the page

I'm still covered in clouds on top of these violet hills
But you can't build an elevator, you can't give me shelter
So I'll keep admiring the view, wishing that someday maybe you will


(e primul cacat in versuri pe care l-am scris vreodata, so i don't expect it to be great)

Cantec de leagan

Mainile tale...aveau forma ingerilor, dar acum modelezi cu ele talia altcuiva.
Ochii tai...ma transformau in stele, dar stalucirea orbitoare te-a facut sa ti-i odihnesti pe altele, stinse.
Buzele tale...dadeau vorbelor un sens, dar acum alungi cu ele tacerea altcuiva.
Pielea ta...ma cunostea doar pe mine, ma facea sa simt ca exist cu adevarat, ca eram acolo, chiar la poalele universului...dar cum universul se extinde mereu, oare nu ma inghite cu totul?
Oare mai exist?
Dar tu?...

Eu...faceam parte din tine. Eram eu, un grup de stele, intr-o galaxie, in tine. Eram singura, si era cel mai dulce tip de solitudine. Aveam spatiu, dar s-au mai aprins stele...mai slabe, mai mici, mai stinse, dar...erau acolo. Te-ai gandit, poate, ca mi-e urat singura, dar ai gandit prost...
Universul se extinde, la fel si galaxia. Te-ai facut mare...si ai si stele multe. Si printre toate, m-ai ratacit si pe mine. Acum ce faci? Tu, desi asa mare, esti unul singur si trebuie sa ne aprinzi pe toate. Ne aprinzi pe rand...

Pas. Prefer sa ma sting.
Iar daca ma sting eu...incet-incet, te stingi si tu.

Stele = semne

Ce bine ar fi sa iti poti scrie viitorul. Dar asa, nu poti decat sa visezi, sa visezi, sa visezi. Si cu cat visezi mai mult, cu cat ai mai multe asteptari, cu atat mai mult nu se va intampla asa. Si tot nu ma pot impiedica de la a avea asteptari.De ce urasc atat de mult nestiinta? De ce ma macina, de ce nu pot trai in armonie cu ea? De ce nu o pot accepta? De ce urasc atat de mult momentul in care deschid un caiet si vad ca e gol? De ce simt nevoia imediata de a incepe sa scriu in el?
Unele lucruri sunt pur si simplu imposibil de aflat. Nu pot trai cu asta. Nimic nu ar trebui sa treaca neobservat. Totul are un sens. Totul are o importanta.

Ma cufund in albastrul noptii, privesc stelele. Cerul e atat de frumos, atat de captivant si de misterios...singurele sale semne de viata sunt stelele. Prin ele comunica. Prin ele ne da importanta. Acolo, undeva, in adancul acelui albastru profund si imens, stie ca il iubim. Si ne raspunde la iubire...prin stele. Raspunsuri de basm, supraomenesti, date numai pentru cei meniti sa inteleaga. Insa cerul este siret...pentru ca fiind atat de vag definite, nu vei sti niciodata ce vor de fapt sa spuna. Nici nu trebuie sa stii. Scopul lor este sa te faca sa cercetezi, sa te framanti, si sa il iubesti si mai tare.
El e cerul.

Rosu

Este o senzatie.
Ca atunci cand te invadeaza in acelasi timp si caldura si raceala. Cand parca iti straluceste corpul pe dinauntru si te simti in stare de orice. Tot universul iti sta la picioare.

Cand, de fapt, esti ca o tigara. Cineva te fumeaza in slow motion...te aprinzi cu fiecare fum. Te consumi. Energia iti creste, zaharul din vene circula cu repeziciune, esti tot mai aproape de perfectiune, si apoi...te stingi.

Energia care odata pulsa in tine s-a facut nevazuta. Din tigara ce a fost a mai ramas doar mucul, aruncat pe un trotuar la fel de murdar ca tine. Un peisaj obisnuit in zilele astea. In locul extazului s-a instalat disperarea. Disperarea dupa inca o aprindere, dupa inca o scanteiere. Dupa a fi rosu din nou. Daca mai ai cu ce, te mai aprinzi odata...si esti terminat.

Acum, ca tot esti mort, da-ti seama cine te-a fumat, si avertizeaza-i si pe altii. Pentru ca acum "ai experimentat si tu senzatia".