Rosu

Este o senzatie.
Ca atunci cand te invadeaza in acelasi timp si caldura si raceala. Cand parca iti straluceste corpul pe dinauntru si te simti in stare de orice. Tot universul iti sta la picioare.

Cand, de fapt, esti ca o tigara. Cineva te fumeaza in slow motion...te aprinzi cu fiecare fum. Te consumi. Energia iti creste, zaharul din vene circula cu repeziciune, esti tot mai aproape de perfectiune, si apoi...te stingi.

Energia care odata pulsa in tine s-a facut nevazuta. Din tigara ce a fost a mai ramas doar mucul, aruncat pe un trotuar la fel de murdar ca tine. Un peisaj obisnuit in zilele astea. In locul extazului s-a instalat disperarea. Disperarea dupa inca o aprindere, dupa inca o scanteiere. Dupa a fi rosu din nou. Daca mai ai cu ce, te mai aprinzi odata...si esti terminat.

Acum, ca tot esti mort, da-ti seama cine te-a fumat, si avertizeaza-i si pe altii. Pentru ca acum "ai experimentat si tu senzatia".

Oare chiar intelegem?

Stii pentru ce ti-a fost data viata? Ca sa o traiesti. Pare simplu, nu-i asa? Asta doar la prima vedere, pentru ca acest cuvant are si el o definitie.

Pentru mine, sa traiesti cu adevarat inseamna sa cunosti orice latura a vietii, orice aspect. Trebuie sa fii constient de multe lucruri pentru a reusi. Cum ar fi ca nu exista bine si rau, ci doar frumos si urat, niste notiuni abstracte, ce se contureaza cu totul altfel in perceptia fiecaruia. Cineva mi-a spus odata: "gandeste-te la viitor, procedand astfel viata ta va avea de suferit...". Cu alte cuvinte, m-a sfatuit sa nu mai risc. Dar daca nu risti, ce realizezi? Nimic.

Gandeste-te la o viata lunga si monotona, lipsita de placeri si cunoastere. Asta doar din simplul motiv ca nu vrei sa risti. Ca te gandesti la viitor, iti e frica de moarte si crezi ca orice fapt nesemnificativ it afecteaza sanatatea. Ca si cum ai trai intr-un glob de sticla...dar sticla ar fi murdara. La ce bun?

Eu vreau sa stiu tot. Frumos, urat, tot. Cat mai mult. Sa cunosc viata in detaliile ei cele mai intunecate. In urma unor astfel de realizari, moartea ar fi binevenita, in orice moment. As simti ca mi-am atins scopul si ca nu mi-am irosit timpul.

As prefera sa mor tanara si experimentata, decat batrana si proasta. Am o anumita teama...teama de a avea acel labirint imprimat pe fata. Labirintul in care, cu varsta, te pierzi. Se aduna atatea, ca nu le mai poti duce. Si de obicei, mori inainte sa ajungi la capat...doar in filme se mai intampla sa iesi de acolo intreg. Si asta este ceea ce inseamna sa fii invins de soarta. Nu pe mine...pe mine nu trebuie sa ma invinga.

Este doar un mod de gandire. Fiecare are un rol in universul asta. Simt ca eu asta trebuie sa fac...sa cunosc viata, sa o caracterizez, si sa transmit aceasta curiozitate mai departe. Pentru ca numai prin curiozitatea unora, lumea poate evolua. Pentru ca niciodata nu o sa se opreasca. Se va invarti indiferent de ce s-ar intampla.