Rain in Prague

It's been raining in Prague all day
But this time you can't come and save me,
You can't take it all away

I've been locked inside this bohemian cage
Drowned in melting clouds, in gray
But you're deep purple, you can't turn back the page

I'm still covered in clouds on top of these violet hills
But you can't build an elevator, you can't give me shelter
So I'll keep admiring the view, wishing that someday maybe you will


(e primul cacat in versuri pe care l-am scris vreodata, so i don't expect it to be great)

Cantec de leagan

Mainile tale...aveau forma ingerilor, dar acum modelezi cu ele talia altcuiva.
Ochii tai...ma transformau in stele, dar stalucirea orbitoare te-a facut sa ti-i odihnesti pe altele, stinse.
Buzele tale...dadeau vorbelor un sens, dar acum alungi cu ele tacerea altcuiva.
Pielea ta...ma cunostea doar pe mine, ma facea sa simt ca exist cu adevarat, ca eram acolo, chiar la poalele universului...dar cum universul se extinde mereu, oare nu ma inghite cu totul?
Oare mai exist?
Dar tu?...

Eu...faceam parte din tine. Eram eu, un grup de stele, intr-o galaxie, in tine. Eram singura, si era cel mai dulce tip de solitudine. Aveam spatiu, dar s-au mai aprins stele...mai slabe, mai mici, mai stinse, dar...erau acolo. Te-ai gandit, poate, ca mi-e urat singura, dar ai gandit prost...
Universul se extinde, la fel si galaxia. Te-ai facut mare...si ai si stele multe. Si printre toate, m-ai ratacit si pe mine. Acum ce faci? Tu, desi asa mare, esti unul singur si trebuie sa ne aprinzi pe toate. Ne aprinzi pe rand...

Pas. Prefer sa ma sting.
Iar daca ma sting eu...incet-incet, te stingi si tu.