Cum e atunci cand cineva pe care il iubesti se plictiseste de tine? Cand va intalniti pe strada la o saptamana dupa ce v-ati despartit, si el te ia in brate si iti spune ca s-a gandit la tine, si i-a parut rau dupa ce a spus? Ii raspunzi ca ar fi trebuit sa se gandeasca mai bine inainte...si pleci, desi ai fi vrut sa ramai in continuare in bratele lui.
Ajungi acasa plangand, dar te prefaci ca nu s-a intamplat nimic, de fata cu toti. Dupa cateva zeci de minute, nu mai rezisti si ii dai un mesaj, sa il intrebi daca ramane la decizia deja luata, sau se gandeste sa dea inapoi. Si, dupa cum te asteptai, nu iti raspunde.
Dar e vremea sa transform povestea intr-una la persoana I.
Seara stau in pat cu orele, gandindu-ma la un baiat, unul ce a existat. Care, teoretic, inca mai exista...dar practic, e mort. Ca atunci cand omida se transforma in fluture, la fel si lui, i-a mai ramas doar carcasa. Continutul nu mai e acolo. Sau poate mai e, dar e pierdut intr-un labirint cu tot felul de imagini infatisand ceea ce ar fi vrut baiatul acela sa fie. Poate a reusit sa le copieze, poate nu... cert este ca inima mea ii apartine unui fel de fantoma. Aceeasi fantoma care ma tine la piept in fiecare noapte, cu buzele pe fruntea mea si rasuflarea calda in crestetul capului, aceesi prin parul careia imi trec degetele cand caut sa ies din sala de teatru unde ne traim cu totii vietile. Fantoma aceea sub atingerea careia ma simt atat de usoara, atata de perfecta...
Cui ii trebuie bani sau orice alt lucru material pe care s-il doresc fetele azi? Mie imi este de ajuns un singur gand. O inchipuire. Ceva ce a fost real odata, dar acum a murit. La fel cum un copil destrama matasea aripilor unui fluture, din dorinta de a-i vedea frumusetea mai de aproape, la fel s-a destramat si realitatea mea. Numai din dorinta de a o avea in continuare. Pentru ca mereu si mereu, vrem tot mai mult...
Asa am ajuns sa fac dragoste cu o fantoma. Una care ma iubeste neconditionat.
La dracu' cu toate minciunile, si cu orice ne mai ataca aripile... uita de ele, uita de ratiunea de care te tot agati cu disperare, si traieste undeva in sufletul tau, alaturi de fantomele tale, in lumea ta, acolo unde nimeni nu te poate darama in zborul tau.
Bineinteles ca facand asta esti considerat un nebun. Dar, pana la urma, nu e un schimb profitabil ?!
~ inspirat de Placebo-Sleeping With Ghosts
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu