Banuiesc ca avem cu totii, din cand in cand, niste momente de nesiguranta in legatura cu noi insine, sau cu persoanele la care tinem... ei, mie mi se intampla mai des.
Am sa fac o comparatie ce deriva, probabil, tot din atractia mea obsesiva pentru mare: imi voi imaginea dragostea ca pe un ocean... cui nu-i place sa inoate? Adevarat, nu toti stiu sa faca acest lucru, unora le e teama sa incerce, poate altii au mai incercat inainte si au fost la un pas de a se ineca... sunt si unii carora chiar nu le place apa. Dar sunt putini insa. Cine a spus ca oceanele nu sunt periculoase?
In acest moment ma aflu in urmatoarea ipostaza: inot cam de un an si ceva, astfel incat am trecut de mal, si incet-incet am ajuns in zona adanca...poate chiar una foarte adanca, unde curentii sunt mai puternici, valurile mai mari, posibilitatea de a se isca o furtuna mai ridicata. Nu am nici cea mai vaga idee despre locul exact in care ma aflu, cat mai este pana la celalalt capat, unde nu vreau sa ajung... vezi tu, chiar iubesc inotul. Dar, cel mai rau, nu stiu cat voi mai rezista furtunilor. Mi-e frica sa nu ma scufund... pentru ca atunci nu voi mai avea nici aer, si, oricat de frumoasa ar fi privelistea dedesubtul apei, ma va dobori repede.
Desigur, ma pot scufunda si din proprie initiativa. Dar imi trebuie echipament: costum, ochelari, tub de oxigen... care, insa, nici el nu ma protejeaza la nesfarsit. Si apoi, nu poti sti niciodata daca tubul nu este fisurat...
Oceanul este imprevizibil. Niciodata nu poti fi sigur cand se va isca o furtuna, sau cand te va izbi un val. Acestea fiind imprejurarile... nu stiu ce ar fi mai bine sa fac. Sa inot calma mai departe, cu increderea ca apele ma vor proteja, sau sa ma zbat pentru a nu ma ineca ?
eu te iubesc <3.
RăspundețiȘtergereidem, scumpo :x
RăspundețiȘtergere